VERZIȘOÁRĂ, verzișoare, s. f. 1. Diminutiv al lui varză. 2. (Iht.) Boiștean. – Varză + suf. -ișoară.
VERZIȘOÁRĂ s. (BOT.) vărzuță.
VERZIȘOÁRĂ s. v. boiștean, borșișor, iarbă-de-ureche, rămurele, rujă, urechelniță.
verzișoáră s. f., g.-d. art. verzișoárei; pl. verzișoáre
VERZIȘÓR, -OÁRĂ, verzișori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui verde. 2. S. m. Ostaș (cu uniformă de culoare verde) din vechea cavalerie românească. – Verde + suf. -ișor.
VERZIȘOÁRE s. pl. v. varză de bruxelles.
verzișóri s.m. pl. (înv.) corp de călărași îmbrăcat în verde.
verzișór adj. m., s. m., pl. verzișóri; f. sg. verzișoáră, pl. verzișoáre