VERTÍJ, vertijuri. s. n. (Med.) Amețeală. [Pl. și: vertije] – Din fr. vertige.
VERTÍJ s.n. (Med.) Senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (care survine mai ales la vederea abisurilor). [ fr. vertige, cf. lat. vertigo].
VERTÍJ s. n. senzație de lipsă de echilibru în spațiu, amețeală (la vederea abisurilor). ( fr. vertige)
VERTÍJ s. v. amețeală.
vertíj s. n., pl. vertíjuri/vertíje