VERONÍCĂ¹ s.f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, întrebuințată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (pop.) iarba -șarpelui. [ fr. véronique].
VERONÍCĂ² s.f. (Bis.) Imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ♦ Batistă pe care este imprimat chipul lui Cristos. [ it. veronica, cf. Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a șters fața lui Cristos în timpul calvarului].
VERONÍCĂ³ s.f. (În tauromahie) Figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. [ fr. véronique, cf. sp. verónica, denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos].
VERONÍCĂ¹ s. f. plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, folosită în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; iarba-șarpelui. ( fr. véronique)
VERONÍCĂ² s. f. (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă. ◊ năframă albă pe care este imprimat chipul lui Cristos. ( it. veronica)
VERONÍCĂ³ s. f. figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. ( fr. véronique)
VERONÍCĂ s. v. sporiș, verbină.
veronícă s. f., pl. veroníci
VERONÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu frunze opuse și cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiscor-butice și diuretice. /lat. veronica