VERITÁTE, verități, s. f. (Rar) Realitate, adevăr. – Din fr. vérité, lat. veritas, -atis.
VERITÁTE s.f. (Liv.) Adevăr, realitate. [Cf. fr. vérité, lat. veritas].
VERITÁTE s. f. adevăr, realitate. ( fr. vérité, lat. veritas)
VERITÁTE s. v. adevăr, realitate, veridici-tate.
veritáte s. f., g.-d. art. verității; pl. verități
RES IUDICATA PRO VERITATE HABETUR (lat.) lucrul judecat e socotit adevărat – Adagiu din dreptul roman.