VERIGÚȚĂ, veriguțe, s. f. Diminutiv al lui verigă; verigea. – Verigă + suf.
-uță.VERIGÚȚĂ s. (rar) verigea.verigúță s. f., g.-d. art. verigúței; pl. verigúțeVERIGÚȚĂ, veriguțe, s. f. Diminutiv al lui verigă; verigea. – Verigă + suf.
-uță.VERIGÚȚĂ s. (rar) verigea.verigúță s. f., g.-d. art. verigúței; pl. verigúțeThis website uses cookies.