VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. – Verigă + suf. -etă. Cf. ngr. verghéta.
VERIGHÉTĂ s.f. Inel de metal (prețios) purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. [ it. verghetta, după verigă].
VERIGHÉTĂ s. inel, (pop.) verigă, (prin Ban.) burmă. (E însurat și poartă ~.)
verighétă s. f., pl. verighéte
VERIGHÉTĂ ~e f. Inel fără piatră prețioasă, purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau dintre soți. /verigă + suf. ~etă