VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. – V. verifica.VERIFICÁRE s.f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei; control, probă. [ verifica].VERIFICÁRE s. 1. încercare, probare, probă, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. v. probă. 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (înv.) teorie, teorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control.verificáre s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificăriVERIFICÁ, verífic, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.A VERIFICÁ verífic tranz. 1) (date, noutăți, teze, afirmații)
A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili în ce măsură corespunde funcției pe care o deține sau care i se acordă. /lat. verificare, fr. vérifierVERIFICÁ vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. a cerceta activitatea cuiva. ( fr. vérifier, lat. verificare)VERIFICÁ vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)verificá vb., ind. prez. 1 sg. verífic, 3 sg. și pl. verífică; conj. prez. 3 sg. și pl. verífice