VÉRGUR, -Ă, verguri, -e, adj. (Înv.) V****n; neprihănit. – Din vergură.
VÉRGUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, v****n, v****nal.
vérgur, vérgură, adj. (înv.) neatins, netăiat; v****n.