VERGELÁT, -Ă, vergelați, -te, adj. (Despre scheletul de lemn al unor construcții) Cu vergele bătute pe suprafața pereților. – V. vergela.
vergelát s.n. (înv. și reg.) ghicirea viitorului cu ajutorul unei vergele.
VERGELÁ, vergelez, vb. I. Tranz. A bate vergele pe scheletul de lemn al unor case, construcții (pentru a putea lipi apoi cu lut pereții). – Din vergea.
VERGELÁ vb. v. ciondăni, ciorovăi.
vergelá vb., ind. prez. 1 sg. vergeléz, 3 sg. și pl. vergeleáză