VERBÉNĂ s.f. v. verbină.
VERBÍNĂ, verbine, s. f. Numele mai multor specii și varietăți de plante erbacee decorative cu frunze dințate, ascuțite la vârf și acoperite cu peri, cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii; vervenă (Verbena); plantă aparținând uneia dintre aceste specii sau varietăți. – Din lat. verbena.
SPORÍȘ s. (BOT.; Verbena officinalis) verbină, (reg.) măturiță, spornic, veronică.
URZICÚȚĂ s. (BOT.) 1. urzicea. 2. (Verbena) verbină, (franțuzism) vervenă.
VERBÍNĂ s. (BOT.) 1. (Verbena) urzicuță, (franțuzism) vervenă. 2. (Verbena officinalis) sporiș, (reg.) măturiță, spornic, veronică.