VERÁNDĂ, verande, s. f. Galerie exterioară (balcon sau terasă acoperită), închisă adesea cu pereți având numeroase ferestre, care alcătuiește anexa unei locuințe. – Din fr. véranda.
VERÁNDĂ s.f. Balcon, galerie exterioară (la parterul sau la etajul unei case). ♦ Balcon închis cu geamuri. [ fr. véranda, cf. it., port. varanda cuv. englez din India].
VERÁNDĂ s. f. galerie exterioară, balcon, terasă închisă cu geamuri. ( fr. véranda)
VERÁNDĂ s. v. cerdac.
verándă s. f., g.-d. art. verándei; pl. veránde
VERÁNDĂ ~e f. Construcție, de obicei de-a lungul unei case, acoperită și închisă, prevăzută cu mai multe geamuri. [G.-D. verandei] /fr. véranda