VENTRÍCUL, ventricule, s. n. (Anat.) Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe. – Din fr. ventricule, lat. ventriculus.VENTRÍCUL s.n. (Anat.) 1. Fiecare dintre cele două cavități inferioare ale inimii sau cavitățile creierului. 2. Cavitate internă de forma unui stomac; gaster. [Pl. -le, (s.m.) -li. / fr. ventricule, cf. lat. ventriculus venter – pântece].VENTRICUL2(O)- elem. „ventricul”. ( fr. ventricul/o/-, cf. lat. ventriculos)VENTRÍCUL1 s. n. cavitate mică în interiorul unui organ (inimă, creier, laringe). ( fr. ventricule, lat. ventriculus)VENTRÍCUL s. (înv.) talam.ventrícul s. n., pl. ventrícule VENTRÍCUL ~ă (~i, ~e)
Cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unui organ (inimă, creier). [Sil. ven-tri-] /fr. ventricule, lat. ventriculus