VENTRÁL, -Ă, ventrali, -e, adj. Care ține de pântece, privitor la pântece, din regiunea pântecelui; p. gener. care aparține părții anterioare a corpului uman sau a unui organ al omului; care aparține părții inferioare a corpului unui animal; privitor la aceste părți. – Din fr. ventral, lat. ventralis.
VENTRÁL, -Ă adj. Din regiunea pântecelui; referitor la această regiune. [ fr. ventral, cf. lat. ventralis venter – pântece].
VENTRÁL, -Ă adj. 1. din regiunea abdomenului. 2. referitor la partea anterioară a corpului sau a unui organ (la om) ori inferioară (la animale). ( fr. ventral, lat. venralis)
VENTRÁL adj. v. abdominal.
ventrál adj. m., pl. ventráli; f. sg. ventrálă, pl. ventrále
VENTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de pântece; propriu pântecelui; abdominal. 2) Care se află în regiunea pântecelui. Parte ~ă. Colici ~e. [Sil. ven-tral] /fr. ventral, lat. ventralis