VENÍTĂ s. f. (Pop.) Venire. – V. veni.
VENÍTĂ s. v. sosire, venire, venit.
venítă (persoană) s. f., pl. veníte
venítă (venire) s. f.
VENÍT, -Ă, (1) venituri, s. n., (2) veniți, -te, s. m. și f. 1. S. n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ◊ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S. m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ◊ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni.
VENÍT² ~tă (~ți, ~te) și substantival Care vine; care se prezintă undeva. ◊ Nou ~ persoană sosită de curând undeva. Bun ~! formulă de salut adresată celui sosit de undeva. /v. a veni
VENÍT adj. sosit. (Vezi ce vor noii ~ți.)
VENÍT adj., s. v. pribeag, străin.
nou-venít adj. m., s. m., pl. nou-veníți, art. nou-veníții; f. sg. nou-venítă, g.-d. art. nou-venítei, pl. nou-veníte
venít (persoană) s. m., pl. veníți