VENERÁRE, venerări, s. f. (Rar) Faptul de a venera – V. venera.
VENERÁRE s.f. Faptul de a venera; venerație. [ venera].
VENERÁRE s. v. adorare.
Venerare ≠ defăimare, detestare
veneráre s. f., g.-d. art. venerării; pl. venerări
VENERÁ, venerez, vb. I. Tranz. A respecta în mod deosebit, a cinsti în cel mai înalt grad, a manifesta o prețuire profund respectuoasă pentru cineva sau ceva. – Din fr. vénérer, lat. venerari.
A VENERÁ ~éz tranz. (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit; a adora; a idolatriza; a diviniza; a zeifica; a deifica. /fr. vénérer, lat. venerari
VENERÁ vb. I. tr. A arăta venerație față de cineva. [ fr. vénérer, it. venerare, cf. lat. venerari].
VENERÁ vb. tr. a arăta venerație față de cineva sau de ceva; a stima în cel mai înalt grad. ( fr. vénérer, lat. venerari)
VENERÁ vb. 1. v. glorifica. 2. v. adora.
A venera ≠ a defăima, a detesta
venerá vb., ind. prez. 1 sg. veneréz, 3 sg. și pl. venereáză