VÉNĂ, vene, s. f. 1. Vână (I 1). 2. Fig. (Livr.) Conjunctură favorabilă; șansă, noroc (la un joc de noroc). – Din fr. veine, lat. vena.
VÉNĂ s.f. 1. Vas prin care sângele se întoarce spre inimă; vână. 2. (Fig.; liv.) Noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. // (În forma ven-, veni-, veno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sistemul venos”, „vână”, „venos”. [ fr. veine, lat., it. vena].
VÉNĂ s. f. 1. vas prin care sângele se întoarce spre inimă; vână. 2. (fig.) noroc; conjunctură favorabilă (la un joc de noroc); putere, forță spirituală. ( fr. veine, lat. vena)
VÉNĂ s. 1. (ANAT.) vână, (prin Mold.) sfârc. 2. (TEHN.) conductă.
VÉNĂ s. v. noroc, șansă.
vénă (șansă, (med.) vas sangvin) s. f., g.-d. art. vénei; pl. véne
VÉNĂ ~e f. Vas sangvin prin care sângele circulă spre inimă; vână. [G.-D. venei] /lat. vena, fr. veine