VEHEMÉNȚĂ s. f. Violență, înfocare, impetuozitate (în manifestări, ton). – Din fr. véhémence, lat. vehementia.
VEHEMÉNȚĂ f. Forță impetuoasă de exprimare a sentimentelor; ardoare; impetuozitate. [G.-D. vehemenței] /lat. vehementia, fr. véhémence
VEHEMÉNȚĂ s.f. Violență, impetuozitate; înfocare. [ fr. véhémence, lat. vehementia].
VEHEMÉNȚĂ s. f. violență, impetuozitate; înfocare. ( fr. véhémence, lat. vehementia)
VEHEMÉNȚĂ s. 1. violență, virulență. (Un discurs de o mare ~.) 2. impetuozitate, înfocare, violență. (Se apără, ripostează cu ~.) 3. tărie, vigoare. (Își susține opinia cu ~.)
veheménță s. f., g.-d. art. veheménței