VEGETÁȚIE, vegetații, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale; mulțime de plante. 2. Excrescență care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegetațiúne s. f.] – Din fr. végétation, lat. vegetatio, -onis.
VEGETÁȚIE s.f. 1. Creșterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor și a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o țară etc.). 3. (Med.) Excrescență patologică care se formează la suprafața unui organ. [Gen. -iei, var. vegetațiune s.f. / fr. végétation, lat.med. vegetatio].
VEGETÁȚIE s. f. 1. creștere, dezvoltare a plantelor; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. totalitatea plantelor și a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu. 3. (med.; pl.) excrescențe patologice care se formează la suprafața unui organ. ( fr. végétation, lat. vegetatio)
VEGETÁȚIE s. 1. (BOT.) înveliș vegetal. 2. (BOT.) v. floră. 3. v. verdeață. 4. v. creștere.
vegetáție s. f. (sil. -ți-e), art. vegetáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vegetáției; pl. vegetáții, art. vegetáțiile (sil. -ți-i-)
VEGETÁȚIE ~i f. Ansamblul plantelor care cresc pe glob sau înt-o anumită regiune a lui. ~ tropicală. 2) Dezvoltarea, viața plantelor. 3) med. Excrescență patologică cărnoasă pe suprafața unei mucoase; polip. ~ nazală. [G.-D. vegetației; Sil. -ți-e] /fr. végétation, lat. vegetatio, ~onis