VEDÉNIE, vedenii, s. f. 1. Halucinație; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (Înv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) Vedere (I 1). – Din sl. vidĕnije (după vedere).VEDÉNIE s. 1. v. fantomă. 2. v. închipuire. 3. v. halucinație. 4. v. spectru.VEDÉNIE s. v. imagine, înfătișare, miraj, ochi, reprezentare, văz, vedere, viziune.vedénie (-ii), s. f. – Viziune, nălucă, fantasmă. Sl. vidĕnije
(Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455; Conev 97), cu fonetism influențat de a vedea.vedénie s. f. (sil. -ni-e), art. vedénia (sil. -ni-a), g.-d. art. vedéniei; pl. vedénii, art. vedéniile (sil. -ni-i-)VEDÉNIE ~i f. 1) Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; fantasmă; viziune. A avea ~i. 2) (în superstiții) Ființă imaginară, produs al fanteziei, care provoacă spaimă; fantomă; nălucă; arătare; duh; stafie; spirit. /sl. vidĕnije