VECTÓR, vectori, s. m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). ◊ (Adjectival) Rază vectoare. – Din fr. vecteur.VECTÓR s.m. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o direcție și un sens, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. // adj. Rază vectoare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. // (În forma vecto-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „linie de forță”, „(referitor la) vector”. [Acc. și véctor. / fr. vecteur, cf. lat. vector].VECTÓR, -OÁRE I. s. m. 1. mărime matematică definită prin valoare numerică, direcție, sens și punct de aplicație, reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă. 2. (biol.) structură genetică capabilă de a se replica autonom în celula-gazdă adecvată. ♦ animal (insectă, rozătoare) care răspândește un parazit, un virus sau bacterii patogene, gazdă temporară; vehicul (2). II. adj. rază ~ oare = segment de dreaptă care pornește dintr-un sistem de coordonate polare către un punct. ( fr. vecteur
)VECTÓR s. 1. vector alunecător = vector glisant; vector de poziție v. rază vectoare; vector fix = vector legat; vector glisant v. vector alunecător; vector legat = vector fix. 2. vector unitar v. versor.vectór s. m., pl. vectóriVECTOÁRE ~ adj. : Rază ~ segment de dreaptă care reprezintă distanța de la punctul de pornire al unei curbe până la punctul ei variabil. /fr. vecteurVÉCTOR ~i m. mat. Mărime numerică orientată. ~ liber. /fr. vecteurvectoáre adj. f., pl. vectoáre