VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel.
VÉCSEL s.n. (Rar) Poliță. [ germ. Wechsel].
vécsel (înv.) s. n., pl. vécsele
VÉCSEL s. v. cambie, poliță, trată.
vécsel (-le), s. n. – Poliță. Germ. Wechsel (Candrea).
vécsel s. n., pl. vécsele
VÉCSEL ~e n. Act financiar prin care o persoană (debitorul) este obligată să plătească alteia (beneficiarului) o sumă de bani la un anumit termen; poliță. /germ. Wechsel