VÂZDOÁGĂ, vâzdoage, s. f. (Bot.; reg.) Crăiță. – Cf. rus. gvozdika, ucr. hvozdyk.
vâzdoágă (reg.) s. 1, g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge
VÂZDOÁGĂ s. v. crăiță.
VÂZDOÁGĂ s. v. garoáfă.
vâzdoágă, vâzdoáge, s.f. (reg.) 1. floarea numită și crăiță. 2. garoafă.
vâzdoágă s. f., g.-d. art. vâzdoágei; pl. vâzdoáge
VÂZDOÁGĂ ~ge f. Plantă erbacee decorativă, cu tulpina e****ă, cu frunze dințate pe margine și cu flori galbene-portocalii, având un miros pătrunzător; țigăncușă; crăiță. /rus. gvozdika
vîzdoágă (-ge), s. f. – 1. Ghioagă, măciucă. – 2. Crăiță (Tagetes e****a, T. patula). – Var. vîzdoacă. Sl. gvozdĭ „cui”, cf. rus. gvozdika „cuișoare” și garoafă (Cihac, II, 451; Tiktin). – Der. buzdugea (var. buzdugean, buzdughină), adj. (plin, burdușit).
crăiță f., pl. e (d. craĭ). Munt. Mold. sud. O plantă ornamentală cu florĭ învoalte [!] portocaliĭ (tagetes) din familia compuselor. Se numește și creiță (Munt.), crăișor, vîzdoagă, ocheșea și boftă.