VĂTUÍRE, vătuiri, s. f. Acțiunea de a vătui1 și rezultatul ei; bumbăcit, bumbăceală. – V. vătui1.
vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri
VĂTUÍRE s. vătuit, (pop.) bumbăceală, bumbăcire, bumbăcit. (~ unei haine.)
vătuíre s. f., g.-d. art. vătuírii; pl. vătuíri
VĂTUÍ1, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui.
VĂTÚI2, -IE, vătui, -ie, s. m. și f. Ied sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. vituleus ( vitulus).
A VĂTUÍ ~iésc tranz. (obiecte de îmbră-căminte) A căptuși cu vată (sau cu vatelină). /vată + suf. ~ui
VĂTÚI ~ m. rar 1) Ied de un an. 2) Pui de iepure până la un an. /Cuv. de orig. traco-dacă
VĂTÚI s. (ZOOL.) (Olt. și Ban.) vătărog. (~ul este iedul sau iepurele de circa un an.)
VĂTUÍ vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)
vătúi, vătúi, s.m. (reg.) 1. ied de un an. 2. pui de iepure. 3. pielea prelucrată a puiului de căprioară.
vătúi s. m., pl. vătúi, art. vătúii
vătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vătuiáscă