VĂTU͹, vătuiesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu vată sau cu vatelină un obiect de îmbrăcăminte; a bumbăci; p. ext. a capitona. – Vată + suf. -ui.
VĂTÚI², -IE, vătui, -ie, s. m. și f. Ied sau pui de iepure (până la un an). ♦ Piele (prelucrată) a puiului de căprioară. – Lat. vituleus ( vitulus).
vătúi¹ (pop.) s. m., pl. vătúi, art. vătúii
vătuí² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 să vătuiáscă
VĂTÚI s. (ZOOL.) (Olt. și Ban.) vătărog. (~ul este iedul sau iepurele de circa un an.)
VĂTUÍ vb. (pop.) a bumbăci. (A ~ o haină.)
vătúi, vătúi, s.m. (reg.) 1. ied de un an. 2. pui de iepure. 3. pielea prelucrată a puiului de căprioară.
vătúi (-i), s. m. – Animal (mai ales ied sau iepure) de un an. – Var. vătuiu, văitoi. Mr., megl. vitul’u. Lat. *vĭtŭleus (Weigand, Krit. Jb., XII, 98; Weigand, Jb., XVI, 230; Pușcariu 1867; REW 9406). Der. din lat. *haeduleus (Lexiconul de la Buda) sau din mag. fiatal „tînăr” (Cihac, II, 534) nu este probabilă. Se folosea mai demult ca adj., cf. Dosoftei, taur vătui „tăuraș”. Din rom. trebuie să provină alb. vëtulj(ë), rut. vatulja, vrtujka, pol. wetula (Candrea, Elementele, 405).
vătúi s. m., pl. vătúi, art. vătúii
vătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătuiésc, imperf. 3 sg. vătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vătuiáscă
A VĂTUÍ ~iésc tranz. (obiecte de îmbră-căminte) A căptuși cu vată (sau cu vatelină). /vată + suf. ~ui
VĂTÚI ~ m. rar 1) Ied de un an. 2) Pui de iepure până la un an. /Cuv. de orig. traco-dacă
vătúie (pop.) s. f., art. vătúia, g.-d. art. vătúiei; pl. vătúie / vătúi, art. vătúiele / vătúile
vătúie s. f., art. vătúia, g.-d. art. vătúiei; pl. vătúie