VĂTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, vătășești, adj. Care aparține vătafului, privitor la vătaf, de vătaf. [Var.: (reg.) vătăjésc, -eáscă adj.] – Vătaș + suf. -esc.
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști
VĂTĂȘÍ, vătășesc, vb. IV. Tranz. A conduce, a administra (în calitate de vătaf). [Var.: (reg.) vătăjí vb. IV.] – Din vătaș.
A VĂTĂȘÍ ~ésc intranz. A fi vătaf. /Din vătaf
VĂTĂȘÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru vătafi; de vătaf. /vătaf + suf. ~esc
vătășí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 să vătășeáscă
vătășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vătășésc, imperf. 3 sg. vătășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vătășeáscă