VĂTĂMĂTÚRĂ, vătămături, s. f. (Pop.) Nume dat mai multor boli interne care provoacă crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). – Vătăma + suf. -ătură.
vătămătúră s. f., g.-d. art. vătămătúrii; pl. vătămătúri
VĂTĂMĂTÚRĂ s. v. colică, crampă, daună, hernie, lovitură, pagubă, pelagră, pierdere, prejudiciu, rană, spasm, stricăciune.
vătămătúră s. f., g.-d. art. vătămătúrii; pl. vătămătúri
VĂTĂMĂTÚRĂ ~i f. pop. Nume dat mai multor boli interne care provoacă diverse crize viscerale acute (hernie, colici, pelagră etc.). /a (se) vătăma + suf. ~tură
IARBA-VĂTĂMĂTÚRII s. v. ghimpariță.
IARBĂ-DE-VĂTĂMĂTÚRĂ s. v. vătămătoare.