VĂTĂMÁN, vătămani, s. m. (În evul mediu, în Moldova) 1. Conducător al obștii dintr-un sat liber. 2. Reprezentant al stăpânului de pământ dintr-un sat aservit, însărcinat cu îndeplinirea obligațiilor locuitorilor satului față de stăpân. – Din rus., ucr. ataman.
vătămán s. m., pl. vătămáni
VĂTĂMÁN s. vătășel, vornicel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.)
VĂTĂMÁN s. v. primar.
vătămán s. m., pl. vătămáni
VĂTĂMÁN ~i m. înv. Slujbaș însărcinat cu încasarea dărilor la sate. / pol. wataman, ucr. vataman