VASÁL, -Ă, vasali, -e, s. m. și f. (În evul mediu, în apusul Europei) Persoană, stat care se afla în raporturi de vasalitate față de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal.
VASÁL s.m. și f. 1. (În orânduirea feudală) Persoană care depunea omagiu seniorului său. 2. Persoană sau țară supusă, înrobită unei alte persoane sau țări. [Cf. fr. vassal, lat.med. vassalus].
VASÁL s. m. f. (în orânduirea feudală, în apusul Europei) persoană, stat care, în schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate și unele obligații civile și militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul. ◊ (adj.) supus, tributar. ( fr. vassal)
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
vasál s. m., adj. m., pl. vasáli; f. sg. vasálă, g.-d. art. vasálei, pl. vasále
VASÁL¹ ~i m. (în orânduirea feudală) Persoană care se supunea unui senior, având anumite obligații și care primea în schimb o feudă. /fr. vassal
VASÁL² ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane sau țări) Care se află în stare de dependență. /fr. vassal