VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui.văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíriVĂRUÍRE s. v. văruit.văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var
+ suf. -ui.A VĂRUÍ ~iésc tranz. (pereții, tavanul etc.) A acoperi cu lapte de var. /var + suf. ~uivăruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscăVĂRUÍ vb. v. spoi.văruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. văruiáscă