VĂRUIÁLĂ, văruieli, s. f. 1. Văruire. 2. (Concr.) Strat de lapte de var (cu unele adaosuri) aplicat pe o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție; spoială. [Pr.: -ru-ia-] – Vărui + suf. -eală.
văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli
VĂRUIÁLĂ s. v. văruit.
văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli
VĂRUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A VĂRUI. 2) Strat de var aplicat pe suprafața pereților și a tavanului. [G.-D. văruielii] /a vărui + suf. ~ui