VẤRSTNIC, -Ă, vấrstnici, -ce, adj. 1. Trecut de epoca tinereții, înaintat în vârstă¹. ◊ Mai vârstnic decât… = mai în vârstă¹ decât… 2. (Înv.; adesea substantivat) De aceeași vârstă¹ (cu altcineva). [Var.: vrấstnic, -ă adj.] – Vârstă¹ + suf. -nic.
v’ârstnic (vârst-nic) adj. m, pl. v’ârstnici; f. v’ârstnică, pl. v’ârstnice
VÂRSTNIC adj. bătrân, (înv. și reg.) vechi. (Un om ~.)
VÂRSTNIC adj. v. bătrân, major.
Vârstnic ≠ tânăr
vârstnic adj. m. (sil. mf. vârst-), pl. vârstnici; f. sg. vârstnică, pl. vârstnice
VÂRSTNIC ~că (~ci, ~ce) Care are vârstă înaintată; în vârstă. [Sil. vârstnic] /vârstă + suf. ~nic