VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf.
-uleț.vârfuléț s. n., pl. vârfuléțeVÂRFULÉȚ s. (GEOGR.) pisculeț, piscușor, vârfușor, (reg.) piscotei.vârfuléț s. n., pl. vârfuléțeVÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf.
-uleț.vârfuléț s. n., pl. vârfuléțeVÂRFULÉȚ s. (GEOGR.) pisculeț, piscușor, vârfușor, (reg.) piscotei.vârfuléț s. n., pl. vârfuléțeThis website uses cookies.