VÂRFULÉȚ, vârfulețe, s. n. Diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică). – Vârf + suf. -uleț.
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe
VÂRFULÉȚ s. (GEOGR.) pisculeț, piscușor, vârfușor, (reg.) piscotei.
vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe