VĂRÁTIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat(2). [Var.: vărátec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.
vărátic1 adj. m., pl. vărátici; f. vărátică, pl. vărátice
vărátic2 (pop.) s. n., pl. vărátice
VĂRÁTIC adj. v. timpuriu.
VĂRÁTIC s. (reg.) vărat. (Plătește ~ul oilor.)
Văratic ≠ iernatic
vărátic adj. m., pl. vărátici; f. sg. vărátică, pl. vărátice
vărátic s. n., pl. vărátice
VĂRÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de vară; caracteristic verii. Soare ~. 2) (despre fructe, legume) Care se coace devreme. Mere ~ce. Pătlăgele ~ce. /vară + suf. ~atic
VĂRATIC2 ~uri n. 1) Loc unde pasc vitele în timpul verii. 2) înv. Impozit pentru păscutul vitelor. /vară + suf. ~atic