VĂRÁT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2) – V. văra.
vărát (pop.) s. n.
VĂRÁT s. v. văratic.
Vărat ≠ iernat
vărát s. n.
VĂRÁ, vărez, vb. I. Intranz. (Despre animale; p. ext. despre oameni) A petrece vara undeva sau într-un anumit fel. ♦ Tranz. A ține vitele sau oile la pășune (la munte) în timpul verii. – Din vară.
A VĂRÁ ~éz 1. intranz. rar (despre persoane) A petrece vara undeva. 2. tranz. (animale) A ține la pășune în timpul verii. /Din vară
vărá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 văreáză
A văra ≠ a ierna
vărá vb., ind. prez. 1 sg. văréz, 3 sg. și pl. văreáză