VAPORIZÁRE, vaporizări, s. f. Faptul de a se vaporiza; evaporare. – V. vaporiza.
VAPORIZÁRE s.f. Faptul de a (se) vaporiza; vaporizație. [ vaporiza].
vaporizáre s. f., g.-d. art. vaporizắrii; pl. vaporizắri
VAPORIZÁRE s. v. evaporare.
vaporizáre s. f., g.-d. art. vaporizării; pl. vaporizări
VAPORIZÁ, pers. 3 vaporizează, vb. I. Refl. (Despre lichide) A se transforma în stare de vapori; a se evapora. – Din fr. vaporiser.
A SE VAPORIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre lichide) A se transforma în vapori; a trece din stare lichidă în stare gazoasă; a se evapora. /fr. vaporiser
A VAPORIZÁ ~éz tranz. (substanțe lichide) A face să se vaporizeze; a evapora. /fr. vaporiser
VAPORIZÁ vb. I. refl. (Despre lichide) A se transforma în aburi, în vapori. [ fr. vaporiser].
VAPORIZÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre lichide) a (se) transforma în vapori. 2. a (se) pulberiza. II. tr. (text.) a supune acțiunii vaporilor firele, pentru a se asigura o stabilitate mai bună, sau țesăturile, pentru a fixa coloranții pe fibre. ( fr. vaporiser)
vaporizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vaporizeáză
VAPORIZÁ vb. v. evapora.
vaporizá vb., ind. prez. 3 sg. vaporizeáză