VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.
vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă
VÂNZOLÍ vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.
vânzolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. vânzoleáscă
A SE VÂNZOLÍ mă ~ésc intranz. A se mișca încolo și încoace; a nu sta locului; a nu-și găsi locul; a se frământa;a se agita; a se zvârcoli. /Orig. nec.