VÂNZĂTÓR, -OÁRE, vânzători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană fizică sau juridică care vinde ceva (ocazional sau permanent). ♦ Spec. Persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela. ◊ Expr. (Ir.) Vânzător de piei de cloșcă = negustor fără marfă și fără capital. ♦ (Adjectival) Care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut. ◊ Loc. vb. A face (un bun imobil) vânzător = a pune în vânzare, a vinde. 2. Fig. (Adesea adjectival) Trădător, înșelător. – Vinde + suf. -ător.
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
VÂNZĂTÓR adj., s. 1. adj., s. v. trădător. 2. s. iudă, trădător, (Ești un ~, amice!)
Vânzător ≠ cumpărător
vânzătór s. m., pl. vânzătóri
VâNZĂTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care se vinde; bun de vânzare. Marfă ~oare. /a vinde + suf. ~ător
VâNZĂTÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană specializată în vinderea mărfurilor (într-un magazin). ◊ ~ de piei de cloșcă negustor fără marfă și fără mijloace bănești. 2) și adverbial Persoană care săvârșește un act de trădare (în scopuri meschine); trădător. ~ de țară. /a vinde + suf. ~ător
vânzătoáre s. f., g.-d. art. vânzătoárei; pl. vânzătoáre
vânzătoáre s. f., g.-d. art. vânzătoárei; pl. vânzătoáre