VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.
vânturătoáre¹ (aventurieră) (rar) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre
vânturătoáre² (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
VÂNTURĂTOÁRE s. (AGRON.) 1. trior, (prin Bucov.) șpiț, (Transilv. și Maram.) vânturașcă. 2. morișcă.
vânturătoáre (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri
vânturătoáre (aventurieră) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre
VâNTURĂTOÁRE ~óri f. Mașină agricolă care curăță semințele cerealelor de impurități cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. /a vântura + suf. ~oare
vânturătór s. m., pl. vânturătóri
VÂNTURĂTÓR s. v. aventurier.
vânturătór s. m., pl. vânturătóri