X

VÂNTICEL

VÂNTICÉL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.vânticél s. n., pl. vânticéle

VÂNTICÉL s. (MET.) vântișor, vântuleț. (Sufla un ~ cam rece.)vânticél s. n., pl. vânticéle
Povestitor:
Related Post

This website uses cookies.