VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.VANÍLIE s.f. 1. Varietate de orhidee mexicană, cultivată la tropice pentru fructele sale. ♦ Fructul acestei plante, folosit mai ales la produsele de cofetărie și de parfumerie. 2. Plantă din familia boraginaceelor; vanilie sălbatică; (pop.) buruiana-dalacului; iarba-soarelui. [Gen. -iei. / cf. fr. vanille, it. vaniglia, lat.sc. vanilia].VANÍLIE s. f. orhidee mexicană cultivată la tropice pentru fructele sale aromatice, în formă de păstaie; fructul la produsele de cofetărie și de parfumerie. ( it. vaniglia
fr. vanille)vanílie (-li-e; s. f., art. vanília (-li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (-li-i-)VANÍLIE s. v. vanilină.vanílie s. f. (sil. -li-e), art. vanília (sil. -li-a), g.-d. art. vaníliei; pl. vanílii, art. vaníliile (sil. -li-i-)VANILÍE ~i f. 1) Plantă tropicală erbacee cu tulpina agățătoare și fructe cărnoase, aromate. 2) Fructul acestei plante. [G.-D. vaniliei; Sil. -li-e] /fr. vanille, it. vanigliaVANÍLIE s.f. Fructul aromat, având forma unei păstăi, al unei varietăți de orhidee (Vanilla planifolia) din America Centrală, cu bogat conținut de vanilină, utilizat ca mirodenie mai ales în cofetărie. Se comercializează ca batoane de vanilie, reprezentând păstăile fermentate și uscate, de culoare maronie-neagră, lungi de 10-20 cm, dar și ca esență sau extract natural de vanilie, obținut din aceste fructe.