VÂNĂTORÍE s. f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. – Vânător + suf. -ie.
vânătoríe (rar) s. f., art. vânătoría, g.-d. vânătoríi, art. vânatoríei
VÂNĂTORÍE s. v. vânat, vânătoare.
vânătoríe s. f., art. vânătoría, g.-d. vânătoríi, art. vânătoríei; pl. vânătoríi
VâNĂTORÍE ~i f. 1) v. VÂNĂTOARE. 2) Ocupația de vânător. /vânător + suf. ~ie