VÂNĂTORÉSC, -EÁSCĂ, vânătorești, adj. Care aparține vânătorii sau vânătorului, privitor la vânătoare sau la vânător. – Vânător + suf. -esc.
vânătorésc adj. m., f. vânăloreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
VÂNĂTORÉSC adj. cinegetic. (Trofeu ~.)
vânătorésc adj. m., f. vânătoreáscă; pl. m. și f. vânătoréști
VâNĂTORÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru vânători; propriu vânătorilor. /vânător + suf. ~esc
VÂNĂTORÍ, vânătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vâna. – Din vânător.
VÂNĂTORÍ vb. v. prinde, vâna.