VẤNĂT, -Ă, vineți, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-închis (cu reflexe violete). ♦ Întunecat, plumburiu (din cauza ceții, a depărtării etc.) 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Învinețit; palid, livid. 3. (Despre penele unor păsări sau despre părul unor animale) Cenușiu bătând în albastru; sur. II. S. n. Culoare vânătă (I 1). III. S. f. (Bot.) Pătlăgea vânătă, v. pătlăgea. – Lat. venetus.
v’ânăt¹ adj. m., pl. víneți; f. v’ânătă, pl. vínete
v’ânăt² (culoare) s. n.
VÂNĂT adj. 1. (înv. și pop.) pătlăginiu, (Munt.) civit. (De culoare ~.) 2. v. învinețit. 3. v. livid. 4. sur. (Cal ~.)
vânăt adj. m., pl. víneți; f. sg. vânătă, pl. vínete
VÂNĂT vânătă (víneți, vínete) Care este de culoare albastră-închisă, bătând în violet. 2) (despre persoane) Care a căpătat o culoare albastră-închisă, bătând în violet; învinețit. 3) (despre pene sau păr de animale) Care are o culoare cenușie cu nuanță de albastru. /lat. venetus
VÂNĂTĂ vínete f. 1) Plantă erbacee legumicolă cu fructe comestibile, mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă. 2) Fructul acestei plante; pătlăgică vânătă. /Din vânăt
CRIN-VÂNĂT s. v. săbiuță.
FLOARE-VÂNĂTĂ s. v. iris, stânjen, stânjenel.
MUSCĂ-VÂNĂTĂ s. v. viermănar.
PIATRĂ-VÂNĂTĂ s. v. calcantit, sulfat de cupru.
VÂNĂTĂ s. (BOT.; Solanum melongena) pătlăgea, (reg.) godină.
VÍNETE s. pl. v. petunie.
vînăt (vînătă), adj. – 1. De culoare albastru-închis, violet. – 2. Cenușiu gri, se zice despre părul cailor. – Mr. vinit, megl. vinăt, istr. viret. Lat. vĕnĕtus (Pușcariu 1891; REW 9198; Rosetti, I, 172). – Der. vînataie (var. vînătare), s. f. (pată vînătă pe corp; contuzie), cu suf. –aie, ca apăraie, vîlvătaie; vinecior, adj. (de culoare vineție; nume de cal); vinețea, s. f. (albăstrea, Cenataurea cyanus; ciupercă, Russula aurata, R. delica, Lactarius volemus, R. integra; plantă medicală, Ajuga reptans), uneori și vinețică, cf. vineriță; vinețiu, adj. (livid, care bate în vînăt); vineție, s. f. (culoarea vînătă, vînăt); (în)vineți, vb. (a se face vînăt; a deveni violet).
piátră-vânătă s. f. (sil. -tră)
pițigói vânăt s. m. + adj.
scai vânăt s. m. + adj.