VĂMUÍ, vămuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a percepe, a încasa vamă. 2. (La moară) A lua uium ca plată pentru măcinat. ♦ Fig. A fura o parte din ceva. – Vamă + suf. -ui.vămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc
, imperf. 3 sg. vămuiá conj. prez. 3 să vămuiáscăvămuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vămuiésc, imperf. 3 sg. vămuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vămuiáscăA VĂMUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte de import și export) A supune unei taxe vamale. /vamă + suf. ~ui