VALTRÁP, valtrapuri, s. n. 1. Pătură, împodobită cu diferite cusături, care se pune pe spinarea calului, sub șa; cioltar. 2. Ghetră (1). [Var.: valdrap s. n.] – Din rus. valitrap.
valtráp s. n. pl. valtrápuri
VALTRÁP s. cioltar, șabracă, (pop.) țol, (reg.) harșa, ibăncă, japiu, pocladă, pocrovaț, (înv.) abai. (~ul se pune sub șaua calului.)
VALTRÁP s. v. ghetră.
valtráp (-puri), s. n. – Pătură mare care se pune sub șaua calului. Germ. Waltrape, prin intermediul rus. valĭtrap (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 212).
valtráp s. n., pl. valtrápuri