VẤLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik.
v’âlnic s. n., pl. v’âlnice
vâlnic s. n., pl. vâlnice
VÂLNIC ~ce n. 1) Fotă în formă de fustă despicată în față; specifică portului popular oltenesc. 2) Pânză țărănească subțire. 3) Basma făcută din astfel de pânză. /bulg vulnjanik
vîlnic (-ce), s. n. – Fotă, jupon. Bg. văljanik (Tiktin; Conev 83), din sl. vlŭna „lînă”. În Olt.