VĂLMĂȘÍRE s. f. (Pop.) Învălmășire. – V. vălmăși.
vălmășíre (pop.) s. f., g.-d. art. vălmășírii; pl. vălmășíri
vălmășíre s. f., g.-d. art. vălmășírii; pl. vălmășíri
VĂLMĂȘÍ, vălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) învălmăși. – Din vălmășag (derivat regresiv).
vălmășí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá conj. prez. 3 sa vălmășeáscă
VĂLMĂȘÍ vb. v. învălmăși.
vălmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălmășésc, imperf. 3 sg. vălmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vălmășeáscă