VÁLMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [=valit] a veni buluc, a se îmbulzi.VÁLMĂ s. v. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală.válmă s. f. – În expresia de-a valma:
claie peste grămadă. Sl. valŭmŭ, de la valŭ, cf. val (Cihac, II, 446; Tiktin), cf. rus. valom, ceh. valme. – Der. vălmaș (der. devălmaș), s. m. (coproprietar); (în)vălmăși, vb. (a amesteca, a arunca în dezordine; a confunda, a încurca, a zăpăci); (în)vălmășag, s. n. (amestec, luptă); (în)vălmășeală, s. f. (îngrămădire, încăierare); valmeș, adv. (amestecat, confuz).válmă s. f., pl. vălmiválma (pop.; în expr.) s. f. art.de-a válma loc. adv.de-a valma V. valma.