VALIDITÁTE s. f. Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. – Din fr. validite, lat. validitas, -atis.
VALIDITÁTE s.f. 1. Situația celui valid. ♦ Calitatea unui act valid. 2. (Log.) Proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă. ♦ (În logica simbolică) Proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin alcătuirea lor în orice interpretare a variabilelor componente. [Cf. fr. validité].
VALIDITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi valid. 2. (log.) proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă. ◊ (în log. simbolică) proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin introducerea lor în orice interpretare a variabilelor componente. ( fr. validité, lat. validitas)
validitáte s. f., g.-d. art. validitắții
VALIDITÁTE s. v. autenticitate, valabilitate.
Validitate ≠ invaliditate
validitáte s. f., g.-d. art. validității